Ce este boala cronică de rinichi
Boala cronică de rinichi reprezintă o afectare de durată a rinichilor, caracterizată prin scăderea funcției renale pe o perioadă mai mare de trei luni și/sau prin prezența unor markeri de afectare renală, proteine în urină, modificări structurale. Cele mai frecvente cauze sunt diabetul zaharat, hipertensiunea arterială, bolile inflamatorii ale rinichilor și anumite afecțiuni genetice, cum este rinichiul polichistic.
De ce contează stadializarea
Boala evoluează pe parcursul mai multor ani sau decenii, uneori fără simptome majore până în stadiile avansate. Stadializarea ajută medicul să estimeze riscul de progresie, să ghideze tratamentul și să decidă momentul pregătirii pentru terapia de substituție renală.
Cele cinci stadii: clasificarea KDIGO
Stadializarea se bazează pe eGFR (rata estimată de filtrare glomerulară) și pe albuminurie.
Stadiul G1: eGFR peste 90 mL/min/1,73 m²
Funcția renală este normală sau chiar crescută, însă există semne de afectare renală: proteine sau sânge în urină ori modificări structurale. Deși rinichii filtrează încă eficient, aceste semne indică o posibilă problemă. Obiectivul este identificarea și tratarea cauzei, precum și controlul factorilor de risc.
Stadiul G2: eGFR 60–89
Scădere ușoară a funcției renale, de obicei asimptomatică. Mulți adulți peste 60 de ani au un eGFR în această zonă prin îmbătrânire fiziologică, fără boală renală propriu-zisă. Monitorizare anuală.
Stadiul G3a: eGFR 45–59
Scădere ușoară spre moderată. Pot apărea primele modificări ale analizelor: anemie ușoară, tulburări ușoare ale calciului, fosfatului și parathormonului. Evaluare nefrologică recomandată; dieta și medicamentele necesită ajustări.
Stadiul G3b: eGFR 30–44
Scădere moderată spre severă. Riscul cardiovascular crește semnificativ, anemia devine mai pronunțată, iar medicamentele nefrotoxice, inclusiv antiinflamatoarele nesteroidiene, trebuie evitate. Nefrologul trebuie implicat activ în îngrijire.
Stadiul G4: eGFR 15–29
Insuficiența renală severă este un stadiu avansat, în care rinichii nu mai pot elimina eficient toxinele. Pot apărea simptome de uremie: oboseală accentuată, greață, scăderea poftei de mâncare, prurit. În acest stadiu este importantă inițierea pregătirii pentru terapia de substituție renală, cu informarea pacientului despre opțiunile disponibile, dializă și transplant renal.
Stadiul G5: eGFR sub 15 (insuficiență renală terminală)
Rinichii nu mai pot menține funcțiile vitale. Dializa, hemodializă sau dializă peritoneală ori transplantul renal sunt necesare pentru supraviețuire.
Rolul albuminuriei
eGFR-ul singur nu spune tot. Albuminuria, cantitatea de albumină eliminată în urină, adaugă informații valoroase despre afectarea glomerulară:
- A1: sub 30 mg/g, normal sau ușor crescut;
- A2: 30–300 mg/g, moderat crescut;
- A3: peste 300 mg/g, sever crescut.
Un pacient cu eGFR 60 și albuminurie severă are un risc de progresie mult mai mare decât unul cu același eGFR, dar fără albuminurie.
Ce poți face tu
- Controlul tensiunii arteriale sub 130/80 mmHg: sub 120 dacă ai proteinurie importantă.
- Controlul glicemiei: HbA1c sub 7% la diabetici.
- Evitarea antiinflamatoarelor nesteroidiene și a medicamentelor nefrotoxice.
- Hidratare adecvată: 1,5–2 litri pe zi, adaptată la recomandarea nefrologului.
- Dietă cu restricție proteică moderată la eGFR sub 30.
- Renunțarea la fumat: factor major de progresie.
- Monitorizare periodică: creatinină, eGFR, sumar de urină, tensiune arterială.
Boala progresează lent în stadiile 1–3. Cu tratament adecvat și monitorizare atentă, mulți pacienți nu ajung niciodată la dializă. Cheia este diagnosticul precoce și colaborarea cu un nefrolog.